Teatrul „Stela Popescu” București
Hedwig and the Angry Inch
Text de John Cameron Mitchell, muzica și versurile Stephen Task
AVERTISMENT:
Nerecomandat sub 18 ani
90 min
miercuri, 16.08.2023
21:00
CUMPĂRĂ BILET
TRADUCEREA
Traducerea textului: Carmen Stanciu Traducerea versurilor: Alex Ștefănescu
REGIA
Răzvan Mazilu
DECOR
Adriana Grand
COSTUME
Răzvan Mazilu
COREGRAFIA
Răzvan Mazilu
LIGHTING DESIGNER
Marian Iancu
DISTRIBUȚIA
Tudor Cucu-Dumitrescu / Lucian Ionescu, Ana-Maria Ivan/ Crina Matei, Band-ul „The Angry Inch”: Backing vocals – Irina Cărămizaru și Cristina Danu, Pian – Johnny Bica, Baterie – Andrei Paraschiv, Chitară – Ciprian Pop, Chitară bas – Vlad Vedeș
SINOPSIS
Musicalul „Hedwig and the Angry Inch” de John Cameron Mitchell, muzica și versurile de Stephen Trask a avut un impact extraordinar la public încă de la prima sa punere în scenă pe off-Broadway, din anul 1998. Câștigător al prestigioaselor Tony Award, Obie Award, Outer Critics Circle Award, spectacolul a fost aclamat în sute de producții pe scene de pe întreg mapamondul. Piesa a fost ecranizată în anul 2001, pelicula primind premiul pentru cel mai bun regizor la Sundance Film Festival și o nominalizare la Globul de Aur.

„Hedwig and the Angry Inch” spune povestea unei existențe contorsionate între căutarea succesului pe scenă și găsirea împlinirii într-o existență zbuciumată și nonconformistă. Încercările incredibile prin care trece Hedwig, dar mai ales asumarea și sensibilitatea cu care le dezvăluie publicului pe acorduri de rock, au făcut ca în jurul piesei să se țeasă o aură de cult pentru iubitorii genului de musical. Hedwig nu este un manifest pentru un anumit tip de sexualitate, ci o experiență teatrală cu un mesaj profund uman ce îndeamnă la deschidere și empatie față de suferința pe care o resimte, de fapt, fiecare ființă umană.
„Hedwig and the Angry Inch: spectacol-concert, strigăt disperat de iubire al ființei umane. Luminează umbrele, dă proscrișilor șansa demnității și, răsturnând convenția, ne provoacă să ne privim în oglindă: Hedwig suntem noi. La prima lectură, textul mi-a amintit, in mod neașteptat, de finalul plin de speranță scris de Nina Berberova în romanul său, „Acompaniatoarea”: «Și chiar dacă mi se va spune că o biată musculiță nu are dreptul să aspire la măreția universală, eu tot nu voi înceta să aștept și să-mi zic: nu poți muri, nu te poți odihni, încă mai este o ființă ce se preumblă pe pămînt. Încă mai este ceva ce-ți este datorat și pe care-l vei recăpăta într-o bună zi… dacă Dumnezeu există.»” – Răzvan Mazilu
CUMPĂRĂ BILET
VEZI GALERIA FOTO
Dezvoltat de Touch Media