Povestea, pe cât de încâlcită, pe atât de amuzantă, a dispariției unui proprietar bogat și a unui lipovean.
Total dezinteresat de o relație pe termen lung cu o femeie, Ghiftui, un proprietar bogat, se lasă convins cu o surprinzătoare ușurință de câțiva amici că a sosit momentul să se însoare.
Odată hotărât, omul își canalizează întreaga energie către împlinirea noului său obiectiv. Pe fondul unei altercații soldate cu o neanticipată încăierare, ajunge însă să dispară într-un lac, împreună cu adversarul pe care e convins că l-a ucis. Ce urmează este o succesiune de întâmplări hazlii în care personajele sunt angrenate ca într-un carusel al haosului și confuziei, din care par să nu mai iasă niciodată, dar pe care hazardul jucăuș îl limpezește la sfârșit.

Deși piesa este scrisă la jumătatea secolului al XIX-lea, tipologiile pe care le dezvăluie rămân valabile și astăzi. Sub o formă sau alta, oricât de mare este progresul umanității la distanță de aproape două secole, oamenii rămân aceiași, fiind mereu canalizați pe satisfacerea intereselor egoiste, lipsiți de scrupule și empatie, gata oricând să trădeze dacă scopul o cere și capabili să se ascundă în orice clipă în spatele unor gesturi și afirmații ipocrite impuse de context.