Spectacolul „Sunt o babă comunistă“ rămâne unul bine-venit, dacă nu chiar necesar, din perspectiva problemelor istorice și moral-politice pe care le mai are de clarificat România după 30 de ani. (...)Șocant încă din titlu, romanul lui Dan Lungu (...) devine (...) premisa unui spectacol provocator. Pentru cei care n-au citit și nici n-au habar de existența romanului, dar vin la acest spectacol, Sunt o babă comunistă are din capul locului potențial incitant. - Doina Papp, Revista 22 De fapt, comunismul este personajul principal al acestui spectacol. Dan Lungu spunea la finalul spectacolului că a simţit că romanul său a devenit personaj. (...) Întreg spectacolul este plin de umor, de un haz de necaz al nostru, al românilor (...). Declar că această propunere dramatică (...) îmi pare, la 30 de ani de post comunism, mai mult decât necesară. Actorii Teatrului Naţional din Timişoara (...) au demonstrat că profesionalismul, plusat de emoţia rememorării unei revoluţii care a pornit din oraşul lor, a făcut posibil un astfel de spectacol, veridic şi emoţionant. Mi-am amintit, am retrăit clipe ale copilăriei şi adolescenţei mele, am simţit din plin libertatea de a aplauda un astfel de spectacol. - Cristina Smadea, în Liternet