Producător: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu – Secția română

Durată: 2h (fără pauză)
Recomandare de vârstă: 16+

Traducere: Raluca Rădulescu
Regie: Timofei Kuliabin
Scenografie: Oleg Golovko
Muzică: Timofei Pastukhov
Lighting design: Ilia Pașnin
Manageri proiect: Claudia Maior și Ioana Nistorescu
Sufleor și asistență regie: Ania Petrean
Asistență producție: Iuliana Revencu, Cătălina Bezer
Regie scenă: Nicolae Văcariu
Lumini: Mihai Părău
Sunet: Alex Androniciuc
Recuzită: Maria Steva
Cabină: Angelica Ognean
Mașiniști: Dan Dancasiu, Flavius Dublesu, Ioan Iliu

Cu: Nicu Mihoc, Raluca Iani, Marius Turdeanu, Horia Fedorca, Radu Costea, Ioana Cosma, Adrian Neacșu, David Cristian, Vlad Robaș

Premii și nominalizări:
Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol
Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal – Nicu Mihoc

Sinopsis: 

Una dintre cele mai importante piese de teatru ale secolului XX, Lungul drum al zilei către noapte” a fost scrisă de Eugene O’Neill pe baza amintirilor din propria tinerețe. Nu este întâmplător faptul că dramaturgul a cerut ca această piesă să nu fie publicată înainte de a se scurge 25 de ani de la moartea sa. Dorința nu i-a fost îndeplinită, însă motivul interdicției sale este clar – autorul de renume mondial a împărtășit amintiri profund personale despre familia sa, niciunul dintre membrii căreia, cu excepția sa, nemaifiind în viață în momentul în care piesa a fost scrisă. Și, deși piesa este despre ziua în care i s-a pus diagnosticul fatal, el a fost singurul dintre personaje care a supraviețuit – și a devenit faimos în întreaga lume.

Această poveste despre oameni apropiați, care se iubesc și se chinuie, se acuză și se justifică, își amintesc și suferă, a devenit una dintre cele mai populare piese din repertoriul mondial. Ea conține atât roluri minunate, cât și un sentiment amar, uneori fără speranță, al trecerii timpului, al dezamăgirii și al neputinței în fața morții.

Producția lui Timofey Kulyabin mută acțiunea în zilele noastre. Cu toate acestea, natura autobiografică a operei lui Eugene O’Neill este pe deplin păstrată. Îl vedem pe alter ego-ul autorului, scriitorul Edmund Tyrone, chiar la sfârșitul vieții sale. Ca și dramaturgul, el a devenit o celebritate, laureat al Premiilor Nobel și Pulitzer. Ca și dramaturgul, nu se poate elibera de amintirile dureroase și obsesive ale părinților și fratelui său mai mare.

Îl vedem pe Edmund Tyrone în ultima seară a vieții sale, când propria sa „zi lungă se transformă în noapte”. Nedorind să îndure suferința fizică, pe măsură ce civilizația modernă devine din ce în ce mai independentă în materie de viață și de moarte, nu se teme de durerea emoțională și, în ultimele sale ore, dorește să fie din nou alături de cei dragi de mult dispăruți, nu doar pentru a-și aminti de ei, ci pentru a încerca să-i înțeleagă, să-i ierte și să le ceară iertare…