Traducerea: George Volceanov

Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Distribuția: Hamlet (Vlad Udrescu), Claudius (Claudiu Mihail), Gertrude (Ramona Drăgulescu), Ofelia (Flavia Hojda, Theodora Bălan), Polonius (Raluca Păun), Laertes (Alex Stoicescu), Fantoma (Eugen Titu), Rosencrantz (Cătălin Vieru), Guildenstern (Darko Huruială), Gropar 1/Al treilea actor din piesă (Marian Politic), Regele din piesă/Preotul (Angel Rababoc), Regina din piesă/Gropar 2 (Costinela Ungureanu), Străjer 1 (Mircea Mogoșeanu), Străjer 2 (Mihnea Presură)

Regie & adaptare: Declan Donnellan

Scenografie: Nick ORMEROD

Asistent regie: Laurențiu TUDOR

Asistent scenografie: Adelina GALICEANU

Muzica: Tibor CÁRI

Lighting design: Dodu ISPAS

Lupte scenice – scrimă: Antonie MIHAIL

Durată:  2h  (fără pauză) 

Spectacol recomandat: 14+ 

Premiu UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal – Vlad Udrescu pentru rolul titular

Mențiune: Spectacol cu public pe scenă.

Sinopsis: 

Este adesea trecut cu vederea faptul că Shakespeare a transformat patru dintre cele mai plictisitoare cuvinte din limba engleză în cea mai faimoasă replică din teatrul universal, „A fi sau a nu fi”. Cum poate ceva atât de abstract să rezoneze în atâtea culturi și epoci? Unii spun că răspunsul este simplu: „a fi!” Mai degrabă decât să ne întrebăm despre existență, întrebări care sunt fără răspuns, ar trebui să îmbrățișăm pur și simplu viața și să mergem mai departe.

Întrebarea continuă să bântuie mulți oameni. Importanța sa rezidă în necunoscutul „de ce”. Uneori facem lucruri fără sens, lucruri cu adevărat cumplite, fără aparent niciun motiv sau beneficiu. Și alergăm în jurul nostru în disperare, întrebând „De ce?! De ce?!” Oamenii sunt singurele animale care pot fi irațional de crude, care pot săvârși acte spectaculoase de violență atât asupra lor, cât și asupra altor persoane.

Poate că acest lucru este legat de faptul că oamenii sunt singurele ființe care își pot pune la îndoială propria existență. Uneori, oamenii fac lucruri minunate sau îngrozitoare doar pentru a dovedi că existăm. Dilema lui Hamlet încarnează această luptă. Dar nu direct, ci enigmatic, ca o fantomă în jurul coridoarelor întunecate de la Elsinore. (Declan Donnellan)